coclauri
română
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Pronunție
- AFI: /kokˈla.urʲ/
Substantiv
| Declinarea substantivului invariabil | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | invariabil | coclauri |
| Articulat | invariabil | coclaurile |
| Genitiv-Dativ | invariabil | coclaurilor |
| Vocativ | invariabil | coclaurilor |
- locuri neumblate sau puțin umblate, pustii, îndepărtate; locuri prăpăstioase.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online