cocoța

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /ko.ko'ʦa/


Verb


Conjugarea verbului
(se) cocoța
Infinitiv a (se) cocoța
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) cocoțez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) cocoțeze
Participiu cocoțat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) urca pe ceva, a (se) așeza pe un loc mai ridicat.
  2. (v.tranz. și refl.) (fig.) a promova într-un post sau la o situație nemeritată.


Traduceri

Referințe