codirector

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză codirecteur.

Pronunție

  • AFI: /ko.di.rek'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
codirector
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ codirector codirectori
Articulat codirectorul codirectorii
Genitiv-Dativ codirectorului codirectorilor
Vocativ codirectorule codirectorilor
  1. persoană care conduce împreună cu alta (sau cu altele), în calitate de director, o întreprindere, o instituție, o publicație etc.


Traduceri

Referințe