coexistență

română

Etimologie

Din franceză coexistence.

Pronunție

• AFI: /ko.eg.zisˈten.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului coexistență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	coexistență	coexistențe
Articulat	coexistența	coexistențele
Genitiv-Dativ	coexistenței	coexistențelor
Vocativ	coexistență	coexistențelor

1. existența simultană a mai multor lucruri, ființe, fenomene.

Cuvinte compuse

• coexistență pașnică

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online