coif
română
Etimologie
Din latină cofea.
Pronunție
- AFI: /ˈkojf/
Substantiv
| Declinarea substantivului coif | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | coif | coifuri |
| Articulat | coiful | coifurile |
| Genitiv-Dativ | coifului | coifurilor |
| Vocativ | coifule | coifurilor |
- acoperământ de metal sau de piele pentru protecția capului, purtat în trecut de unii ostași în timpul luptei.
- caschetă de hârtie în formă de bicorn, cu care se joacă copiii, care se poartă ocazional pentru a proteja capul de soare etc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online