colțar
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /kol'ʦar/
Substantiv
| Declinarea substantivului colțar | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | colțar | colțare |
| Articulat | colțarul | colțarele |
| Genitiv-Dativ | colțarului | colțarelor |
| Vocativ | colțarule | colțarelor |
- poliță așezată în colțul dintre doi pereți ai unei camere; dulăpior în formă de prismă triunghiulară, așezat într-un colț al camerei.
- (reg.) sobă de cărămidă, cu coloane, instalată în colțul unei camere.
- piesă metalică sau din lemn, cu două aripi sau laturi așezate în unghi drept, utilizată la consolidarea și la protejarea unor îmbinări de colț.
- echer.
- calibru folosit la controlul înălțimii literelor tipografice.
- element tipografic ornamental de alamă sau de plumb, folosit la formarea colțului unui chenar.
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului colțar | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | colțar | colțari |
| Articulat | colțarul | colțarii |
| Genitiv-Dativ | colțarului | colțarilor |
| Vocativ | colțarule | colțarilor |
- ramă metalică prevăzută cu cuie lungi și ascuțite, care se atașează la bocanci, cu ajutorul unor curele, pentru a împiedica alunecarea pe stânci, pe gheață, pe bușteni.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online