colan

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din turcă kolan.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
colan
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ colan colane
Articulat colanul colanele
Dativ-Genitiv colanului colanelor
Vocativ colanule colanelor
  1. salbă, șirag purtat la gât ca podoabă.
  2. colier cu decorații purtat la gât ca distincție.
  3. cingătoare împodobită, purtată îndeosebi de femei.


Traduceri

Anagrame

Referințe