colecta

română

Etimologie

Din fr. collecter.

Pronunție

• AFI: /ko.ˈlek.ta/

Verb

Conjugarea verbului colecta
Infinitiv	a colecta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	colectez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să colecteze
Participiu	colectat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a aduna, a strânge la un loc lucruri, bani etc. pentru un anumit scop.

   Colectăm laptele din sat.

2. (produse agricole) a strânge în mod organizat de la producători diferite produse.

   A colecta fructe.

3. (despre abcese sau răni) a face puroi; a coace.

Sinonime

• 1: aduna, strânge
• 3: coace

Antonime

• împrăștia

Cuvinte derivate

• colectant
• colectare
• colectă
• colector
• colecție

Paronime

• colecționa

Traduceri

a aduna; a strânge

afrikaans: versamel (Afrikaans) albaneză: mbledh (Shqip) arabă: يجمع (yajma') (العربية) catalană: collectar (Català) cehă: sbírat (Česky) daneză: samle (Dansk) ebraică: לאסוף (le'esof) (עברית) engleză: collect (English) esperanto: kolekti (Esperanto) finlandeză: kerätä (Suomi) franceză: collecter (Français), collectionner (Français)

germană: sammeln (Deutsch) italiană: raccogliere (Italiano) maghiară: gyűjt (Magyar) neerlandeză: verzamelen (Nederlands), opstapelen (Nederlands) papamiento: kolektá (Papiamentu) poloneză: zbierać (Polski), gromadzić (Polski) portugheză: colher (Português) slovenă: zbrati (Slovenščina) spaniolă: coleccionar (Español) suedeză: samla (Svenska) turcă: toplamak (Türkçe)

---

Etimologie

Derivat regresiv din colectă.

Pronunție

• AFI: /ko.lek'ta/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru colectă.

Referințe

• DEX online