colectivism

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză collectivisme.

Pronunție

  • AFI: /ko.lek.tiˈvism/


Substantiv


Declinarea substantivului
colectivism
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ colectivism invariabil
Articulat colectivismul invariabil
Genitiv-Dativ colectivismului invariabil
Vocativ colectivismule invariabil
  1. doctrină și tip de organizare socială în care drepturile și interesele individului sunt subordonate celor ale unor colectivități sociale.


Traduceri

Referințe