colegă
română
Etimologie
Din coleg.
Pronunție
- AFI: /ko'le.gə/
Substantiv
| Declinarea substantivului colegă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | colegă | colege |
| Articulat | colega | colegele |
| Genitiv-Dativ | colegei | colegelor |
| Vocativ | colego | colegelor |
- persoană care învață, activează, muncește împreună cu altele într-un anumit loc, considerată în raport cu acestea.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online