colier

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză collier.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
colier
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ colier coliere
Articulat colierul colierele
Dativ-Genitiv colierului colierelor
Vocativ colierule colierelor
  1. șirag, salbă, colan de mărgele, de pietre scumpe etc. care se poartă în jurul gâtului.
  2. (fig.) cerc, brâu.
  3. element de legătură, de obicei metalic, de forma unui inel sau a unei brățări, folosit pentru prinderea laolaltă a unor piese.


Traduceri

Anagrame

Referințe