colindător

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a colinda + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /ko.lin.də'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
colindător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ colindător colindători
Articulat colindătorul colindătorii
Genitiv-Dativ colindătorului colindătorilor
Vocativ colindătorule colindătorilor
  1. persoană care colindă, care cânta colinde.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe