coloană

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză colonne.

Pronunție

  • AFI: /ko'lo̯a.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
coloană
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ coloană coloane
Articulat coloana coloanele
Dativ-Genitiv coloanei coloanelor
Vocativ coloană coloanelor
  1. stâlp cilindric de marmură, piatră, lemn etc., destinatsusțină o parte dintr-un edificiu sau să-l înfrumusețeze.
  2. (fiz.) masă cilindrică a unui fluid, închisă într-un tub sau țâșnind cu putere dintr-o conductă sau dintr-un rezervor.
    Coloană de mercur.
  3. fiecare dintre secțiunile verticale în care se împarte o pagină tipărită de ziar, revistă etc. și care este despărțită de celelalte printr-o linie neagră verticală sau printr-un spațiu alb; (p.ext.) conținutul unei astfel de despărțituri.
  4. rubrică într-un formular, registru etc.
  5. șir de cifre așezate unele sub altele într-un tabel, într-o matrice etc. pentru a putea fi adunate.
  6. nume dat mai multor aparate folosite în chimie și în industria chimică, alcătuite dintr-o manta cilindrică verticală de metal, de sticlă etc. care conține materiale adsorbante sau talere de formă specială, materiale filtrante etc.
  7. formație realizată prin dispunerea în adâncime a unităților militare în vederea deplasării lor.
  8. (și în sintagma coloană de marș) grup de oameni, de soldați, de vehicule etc. care se deplasează pe același itinerar în șiruri paralele.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • A pune (pe cineva) pe două coloane = a demonstra că cineva a plagiat, expunând, în coloane alăturate, textul plagiatorului și originalul folosit de acesta


Traduceri

Referințe