comandare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a comanda.

Pronunție

  • AFI: /ko.man'da.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
comandare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ comandare comandări
Articulat comandarea comandările
Genitiv-Dativ comandării comandărilor
Vocativ comandare comandărilor
  1. acțiunea de a comanda și rezultatul ei.


Traduceri

Anagrame

Referințe