combină

română

Variante

• combaină

Etimologie

Din engleză combine. Confer rusă комбаин (kombain).

Pronunție

• AFI: /kom'bi.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului combină
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	combină	combine
Articulat	combina	combinele
Genitiv-Dativ	combinei	combinelor
Vocativ	combină	combinelor

1. mașină de lucru complexă care îndeplinește simultan mai multe operații.

Cuvinte derivate

• autocombină
• combiner

Cuvinte compuse

• combină agricolă
• combină minieră
• combină muzicală

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bocănim

Referințe

• DEX '98 via DEX online