combinare

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
combinare

română

Etimologie

Din a combina.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
combinare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ combinare combinări
Articulat combinarea combinările
Dativ-Genitiv combinării combinărilor
Vocativ combinare combinărilor
  1. acțiunea de a (se) combina; îmbinare, împreunare; combinație.
  2. (mat.; la pl.) totalitatea grupurilor care se pot alcătui cu un număr dat de elemente (alese dintr-un număr mai mare), astfel încât fiecare grupconțină sau numai elemente diferite între ele, sau numai elemente identice.
  3. fenomen chimic de unire a doi sau a mai multor atomi, molecule sau radicali pentru a forma molecula unei noi substanțe, cu însușiri diferite de cele ale substanțelor de la care s-a pornit.


Traduceri

Cuvinte derivate

Anagrame

Referințe