comite

română

Etimologie

Din lat. comes, -itis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului comite
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	comite	comiți
Articulat	comitele	comiții
Dativ-Genitiv	comitelui	comiților
Vocativ	'	'

1. (înv.) conducător administrativ al unui comitat.

Cuvinte derivate

• comitat

Cuvinte apropiate

• conte

Traduceri

șef al unui comitat

Etimologie

Din lat. committere. Cf. fr. commettre.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

Conjugarea verbului comite
Infinitiv	a comite
Indicativ prezent pers. 1 sg.	comit
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să comită
Participiu	comis
Conjugare	III

1. (v.tranz.) a face să aibă loc; a transpune în fapt.

   A comis o infracțiune.

Sinonime

• face, făptui, săvârși, (înv.) plini

Cuvinte derivate

• comis
• comitent
• comitere
• comitet

Cuvinte apropiate

• comitagiu

Traduceri

a face, a înfăptui

bulgară: извършвам (Български) (izvuršvam) cehă: spáchat (Česky) engleză: commit (English) estoniană: sooritama (Eesti) finlandeză: tehdä (Suomi) franceză: commettre (Français) germană: begehen (Deutsch) greacă: διαπράττω (Ελληνικά) (diaprátto), κάνω (Ελληνικά) (káno) indoneziană: melakukan (Bahasa Indonesia)

italiană: commettere (Italiano) lituaniană: skirti (Lietuvių) maghiară: elkövet (Magyar) poloneză: poświęcać się (Polski) portugheză: cometer (Português) spaniolă: cometer (Español) suedeză: begå (Svenska), göra (Svenska) turcă: işlemek (Türkçe), yapmak (Türkçe)

Referințe

• DEX online