comoară
română
Etimologie
Din slavă (veche) komora < latină camera.
Pronunție
- AFI: /ko'mo̯a.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului comoară | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | comoară | comori |
| Articulat | comoara | comorile |
| Genitiv-Dativ | comorii | comorilor |
| Vocativ | comoară | comorilor |
- grămadă de bani sau de obiecte de preț (păstrate sub lacăt, ascunse în pământ etc.).
- avuție, avere, avut.
- (fig.) persoană extrem de iubită sau de prețuită.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online