compătimi

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din con- + pătimi (după franceză compatir).

Pronunție

  • AFI: /kom.pə.ˈti.mʲ/


Verb


Conjugarea verbului
compătimi
Infinitiv a compătimi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
compătimesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să compătimească
Participiu compătimit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a avea sau a manifesta părere de rău față de suferințele cuiva.
    Îl compătimesc pentru situația în care se afla.
  2. (v.intranz.) (înv.) a suferi împreună cu altcineva; a lua parte la suferința cuiva.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe