compter

De la Wikționar, dicționarul liber

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză medie compter, conter, care provine din franceză veche compter, formă rescrisă a lui conter, cunter pentru a reflecta etimologia latină computāre, forma de infinitiv prezent activ pentru computō („a calcula, a socoti”). Este dublet al lui conter și computer.

Înrudit cu catalană comptar, contar, computar, italiană contare, compitare, computare, occitană comptar, contar, compdar, condar, portugheză contar, computar, română conta, cumpăta, computa și spaniolă contar, computar.

Pronunție


Verb

compter

  1. (v.tranz., v.intranz.) a calcula, a socoti
  2. (v.tranz.) a crede, a bănui
    Pour se rendre jusque là, il faut compter deux bonnes heures.
  3. (v.tranz.) a cuprinde, a conține
    Je ne l'ai pas comptée dans le calcul.
  4. (v.tranz.) a conta
    La seule chose qui compte pour Jim, c'est d'être riche.

Sinonime

Cuvinte derivate

Omofone

Locuțiuni

Expresii

Referințe