comutativitate
română
Etimologie
Din comutativ + sufixul -itate.
Pronunție
- AFI: /ko.mu.ta.ti.vi'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului comutativitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | comutativitate | invariabil |
| Articulat | comutativitatea | invariabil |
| Genitiv-Dativ | comutativității | invariabil |
| Vocativ | comutativitate | invariabil |
- proprietate a unei relații sau a unei operații matematice de a fi independentă de ordinea elementelor pe care le conține.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online