concetățean

română

Etimologie

Din con- + cetățean (după franceză concitoyen).

Pronunție

• AFI: /kon.ʧe.təˈʦe̯an/

Substantiv

Declinarea substantivului concetățean
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	concetățean	concetățeni
Articulat	concetățeanul	concetățenii
Genitiv-Dativ	concetățeanului	concetățenilor
Vocativ	concetățeanule	concetățenilor

1. persoană considerată în raport cu alta care face parte din același stat sau din același oraș cu ea.

Cuvinte derivate

• concetățeană

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online