concordat
română
Etimologie
Din franceză concordat.
Pronunție
- AFI: /kon.kor'dat/
Substantiv
| Declinarea substantivului concordat | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | concordat | concordate |
| Articulat | concordatul | concordatele |
| Genitiv-Dativ | concordatului | concordatelor |
| Vocativ | concordatule | concordatelor |
- tratat încheiat de papă cu diferite state, pentru stabilirea statutului și privilegiilor bisericii catolice în respectivele state.
- contract încheiat sub controlul justiției, între un comerciant insolvabil și creditorii lui, prin care se acordă comerciantului reducerea sau amânarea plăților, spre a-i îngădui continuarea comerțului.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online