concupiscent

română

Etimologie

Din fr. concupiscent < lat. concupiscens. Cf. it. concupiscente.

Pronunție

• AFI: /kon.ku.pis'ʧent/

Adjectiv

Declinarea adjectivului concupiscent
	Singular	Plural
Masculin	concupiscent	concupiscenți
Feminin	concupiscentă	concupiscente
Neutru	concupiscent	concupiscente

1. care are înclinări către plăceri senzuale, trupești.

   Om concupiscent.

Sinonime

• (livr.) senzual, luxurios

Cuvinte derivate

• concupiscență

Traduceri

care prezintă concupiscență

engleză: concupiscent (English) franceză: concupiscent (Français)

italiană: concupiscente (Italiano) poloneză: zmysłowy (Polski), lubieżny (Polski)

Referințe

• DEX online

---

engleză

(English)

Etimologie

Din lat. concupiscens.

Pronunție

• AFI: /kɒnˈkjuːpɪ.sənt/ (Anglia)
• AFI: /kɑːnˈkjuːpɪ.sənt/ (SUA)
• AFI: /kənˈkjuːpə.sənt/ (SUA)

Adjectiv

concupiscent (comp. more concupiscent, sup. most concupiscent)

1. concupiscent

Cuvinte derivate

• concupiscence
• concupiscently
• concupiscible

---

franceză

(Français)

Etimologie

Din lat. concupiscens.

Pronunție

• AFI: /kɔ̃.ky.pi.sɑ̃/

Adjectiv

Declinarea adjectivului concupiscent
	Singular	Plural
Masculin	concupiscent	concupiscents
Feminin	concupiscente	concupiscentes

1. concupiscent

Cuvinte derivate

• concupiscence