condemnation

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie condempnacioun, prin franceza veche < latină condemnātiō.

Pronunție

• AFI: /ˌkɒndɛm'neɪʃən/

Substantiv

condemnation, (nenumărabil și numărabil; pl. condemnations)

1. condamnare, dezaprobare, blam

   The oil company's plan to exploit the sensitive bay area drew condemnation from the public.

2. (jur.) pedeapsă, condamnare, penitență

Sinonime

• 1: blame, disapprobation

Antonime

• 1: praise

Cuvinte apropiate

• condemn
• condemnable
• condemnatory

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary