confrunta

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză confronter.

Pronunție

  • AFI: /kon.frun'ta/


Verb


Conjugarea verbului
confrunta
Infinitiv a confrunta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
confrunt
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să confrunte
Participiu confruntat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a pune față în față două sau mai multe persoane pentru a verifica adevărul spuselor lor.
  2. (v.tranz.) a pune față în față obiecte, opere, fenomene etc., pentru a le verifica sau a le compara.
  3. (v.refl.) a putea face față unei situații, probleme etc. (deosebit de) dificile.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe