confunda

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză confondre < latină confundere.

Pronunție

  • AFI: /kon.fun'da/


Verb


Conjugarea verbului
confunda
Infinitiv a confunda
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
confund
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să confunde
Participiu confundat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a lua o persoană drept alta sau un lucru drept altul; a asemăna, a asemui.
  2. (v.refl.) a forma un singur tot; a se contopi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe