congres
română
Etimologie
Din franceză congrès < latină congressus.
Pronunție
- AFI: /kon'gres/
Substantiv
| Declinarea substantivului congres | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | congres | congrese |
| Articulat | congresul | congresele |
| Genitiv-Dativ | congresului | congreselor |
| Vocativ | congresule | congreselor |
- reuniune națională sau internațională în care delegați sau invitați dezbat probleme majore de ordin politic, economic, organizatoric, științific, cultural etc.
- organ suprem de conducere al unor partide politice, organizații de masă și obștești.
- denumire a parlamentului în unele țări, format din Camera reprezentanților și Senat.
- (urmat de determinări) denumire a unor partide politice.
- Congresul Național Indian.
- denumire dată unor conferințe internaționale ale statelor, convocate, de obicei, pentru încheierea de tratate de pace.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online