congruent

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză congruent < latină congruens, congruentis.

Pronunție

  • AFI: /kon.gru'ent/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
congruent
Singular Plural
Masculin congruent congruenți
Feminin congruentă congruente
Neutru congruent congruente
  1. care concordă, care coincide; corespunzător, coincident, echivalent.
  2. (despre numere întregi) care dau același rest la împărțirea cu un număr întreg.
  3. (despre figuri geometrice) care sunt egale sau care pot fi făcutecoincidă una cu alta printr-o deplasare.


Traduceri

Referințe