conivență

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză connivence < latină conniventia.

Pronunție

  • AFI: /ko.ni'ven.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
conivență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ conivență conivențe
Articulat conivența conivențele
Genitiv-Dativ conivenței conivențelor
Vocativ conivență conivențelor


Expresii

  • De conivență (cu) ... = în complicitate (cu...), de acord (cu...)


Traduceri

Anagrame

Referințe