conjuga

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină conjugare. Confer franceză conjuguer.

Pronunție

  • AFI : /kon.ʒu'ga/


Verb


Conjugarea verbului
(se) conjuga
Infinitiv a (se) conjuga
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) conjug
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) conjuge
Participiu conjugat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a modifica formele unui verb după persoană, timp, mod și diateză.
  2. (v.refl.) (despre verbe) a fi flexibil.
  3. (v.refl.) (fig.) a se îmbina, a se împleti, a se uni.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe