conlocui
română
Etimologie
Din con- + a locui (după franceză cohabiter).
Pronunție
- AFI: /kon.lo.ku'i/
Verb
Conjugarea verbului conlocui | |
Infinitiv | a conlocui |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
conlocuiesc |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să conlocuiască |
Participiu | conlocuit |
Conjugare | IV |
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online