conotativ

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză connotatif.

Pronunție

  • AFI: /ko.no.ta'tiv/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
conotativ
Singular Plural
Masculin conotativ conotativi
Feminin conotativă conotative
Neutru conotativ conotative
  1. (despre sensul cuvintelor) suplimentar față de denotația cuvântului; care este rezultat din experiența personală, din context; figurat.
  2. (despre stil) care este dominat de conotații.


Traduceri

Referințe