consemn

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din con + semn (după franceză consigne).

Pronunție

  • AFI: /kon'semn/


Substantiv


Declinarea substantivului
consemn
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ consemn consemne
Articulat consemnul consemnele
Genitiv-Dativ consemnului consemnelor
Vocativ consemnule consemnelor
  1. totalitatea instrucțiunilor date unei santinele, unui șef de post etc. asupra celor ce trebuie să facă, să păzească sau asupra obiectivului pazei ori gărzii sale.
  2. interzicere (disciplinară) a ieșirii militarilor din cazarmă pentru un anumit timp.

Sinonime


Traduceri