consilier
română
Etimologie
Din franceză conseiller (refăcut după consiliu și consilia).
Pronunție
- AFI: /kon.si.li'er/
Substantiv
| Declinarea substantivului consilier | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | consilier | consilieri |
| Articulat | consilierul | consilierii |
| Genitiv-Dativ | consilierului | consilierilor |
| Vocativ | consilierule | consilierilor |
- sfătuitor, sfetnic.
- grad în ierarhia unor funcții; persoană care deține acest grad.
- (înv.) membru al unei înalte instanțe de judecată sau de verificare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online