consimți

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din con- + a simți (după franceză consentir).

Pronunție

  • AFI: /kon.sim'ʦi/


Verb


Conjugarea verbului
consimți
Infinitiv a consimți
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
consimt
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să consimtă
Participiu consimțit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și intranz.) a fi de acord cu ceva, a-și da consimțământul; a aproba, a încuviința.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe