consimțire
română
Etimologie
Din a consimți.
Pronunție
- AFI: /kon.sim'ʦi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului consimțire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | consimțire | consimțiri |
| Articulat | consimțirea | consimțirile |
| Genitiv-Dativ | consimțirii | consimțirilor |
| Vocativ | consimțire | consimțirilor |
- faptul de a consimți; consimțământ, aprobare, încuviințare, acceptare; acord.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online