consoană

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză consonne, latină consona.

Pronunție

  • AFI: /kon.'soa.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
consoană
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ consoană consoane
Articulat consoana consoanele
Genitiv-Dativ consoanei consoanelor
Vocativ consoano consoanelor
  1. sunet al vorbirii format din zgomote produse în diferite puncte ale canalului fonator prin închiderea (urmată de deschidere bruscă) sau prin strâmtoarea acestuia.
  2. semn grafic, literă care reprezintă un asemenea sunet.


Traduceri