consola

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză consoler < latină consolare.

Pronunție

  • AFI: /kon.so'la/


Verb


Conjugarea verbului
(se) consola
Infinitiv a (se) consola
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) consolez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) consoleze
Participiu consolat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (-și) alina, a (-și) ușura durerea, necazul, întristarea; a (se) mângâia (sufletește).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe