consolida

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză consolider < latină consolidare.

Pronunție

  • AFI: /kon.so.li'da/


Verb


Conjugarea verbului
consolida
Infinitiv a consolida
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
consolidez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să consolideze
Participiu consolidat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) face sau a deveni tare, solid, durabil; a (se) întări, a se închega.
  2. (v.tranz.) a mări (prin diferite operații, lucrări etc.) capacitatea de rezistență a unui sistem tehnic; a (se) întări.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe