consolidare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a consolida.

Pronunție

  • AFI: /kon.so.li'da.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
consolidare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ consolidare consolidări
Articulat consolidarea consolidările
Genitiv-Dativ consolidării consolidărilor
Vocativ consolidare consolidărilor
  1. acțiunea de a (se) consolida și rezultatul ei; întărire, închegare.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe