constatare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a constata.

Pronunție

  • AFI: /kon.sta'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
constatare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ constatare constatări
Articulat constatarea constatările
Genitiv-Dativ constatării constatărilor
Vocativ constatare constatărilor
  1. acțiunea de a constata și rezultatul ei; stabilire, încredințare.


Traduceri

Referințe