constrânge

română

Etimologie

Din latină constringere.

Pronunție

• AFI: /kons'trɨn.ʤe/

Verb

Conjugarea verbului constrânge
Infinitiv	a constrânge
Indicativ prezent pers. 1 sg.	constrâng
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să constrângă
Participiu	constrâns
Conjugare	III

1. (v.tranz.) a pune cu forța să facă ceva, a obliga.

   L-a constrâns să vorbească.

Sinonime

• 1: face, forța, obliga, sili, (livr.) soma, violenta, (pop.) silnici, (înv. și reg.) strânge, (prin Ban.) tipi, (înv.) asupri, îndemna, pripi, silui, strâmtora, (fig.) presa

Cuvinte derivate

• constrângător
• constrângere
• constrâns

Traduceri

a forța

ebraică: לכפות (likhpot) (עברית) engleză: coerce (English), constrain (English) esperanto: trudi (Esperanto) faroeză: noyða (føroyskt) finlandeză: tyrkyttää (suomi) franceză: contraindre (français)

germană: aufdrängen (Deutsch), aufnötigen (Deutsch), dringen (Deutsch), aufdringen (Deutsch) neerlandeză: forceren (Nederlands), opdringen (Nederlands) portugheză: obrigar (português) spaniolă: constreñir (español) suedeză: framtvinga (svenska)

Referințe

• DEX online