cont

De la Wikționar, dicționarul liber
Wikipedia
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
cont

română

Etimologie

Din franceză compte, italiană conto. Confer germană Konto.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
cont
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cont conturi
Articulat contul conturile
Genitiv-Dativ contului conturilor
Vocativ contule conturilor
  1. socoteală scrisă alcătuită din două părți (debit și credit), care exprimă valoric, în ordine cronologică și sistematică, existența și mișcările unui anumit proces economic pe o perioadă de timp determinată.
  2. evidența acestor operații.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A trece la(sau în) cont = a înscrie la rubrica datoriilor o notă
  • A cere (cuiva) cont = a da (cuiva) lămuriri asupra faptelor sau intențiilor sale; a se justifica
  • A ține cont (de ceva) = a avea în vedere, a lua în considerare
  • Pe cont propriu = pe propria răspundere, în mod independent
  • În contul (cuiva sau a ceva) = pentru (cineva sau ceva), pe seama (cuiva sau a ceva)


Traduceri

Referințe