conteni

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Origine obscură. Din latină contĭnĕre se potrivește semantic; iar rezultatul con- > cun, în loc de cu-, deși nu pare normal, nu este imposibil (confer cumpăt, cumplit față de cuprinde); însă păstrarea lui t (confer ținea) este mai greu de explicat.

Totuși, acest etimon a fost admis de Candrea. Cihac, II, 651, pleacă de la neogreacă ϰονταίνω (kontaíno, „a apropia, a scurta”); după Pușcariu, Dscor, I, 226-30 și DAR, este vorba de latină cunctināre, în loc de cunctāri („a zăbovi, a șovăi”). S-ar putea admite o contaminare cu *contĕnuāre, în loc de tĕnuāre, („a reduce, a diminua”). Cuvântul apare din primele texte din sec. XVI.

Pronunție

  • AFI: /kon.te'ni/


Verb


Conjugarea verbului
conteni
Infinitiv a conteni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
contenesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să contenească
Participiu contenit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (despre procese, fenomene etc.) a-și opri desfășurarea.
    Ninsoarea contenește.
  2. (v.tranz.) (acțiuni) a facenu se mai producă.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe