contesta

română

Etimologie

Din franceză contester < latină contestari.

Pronunție

• AFI: /kon.tesˈta/

Verb

Conjugarea verbului contesta
Infinitiv	a contesta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	contest
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să conteste
Participiu	contestat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a nu recunoaște dreptul sau valoarea cuiva sau a ceva, existența sau necesitatea unui lucru; a tăgădui.
2. (v.tranz.) a face o contestație.

Cuvinte derivate

• contestare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• constate

Referințe

• DEX '98 via DEX online