convorbire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a convorbi.

Pronunție

  • AFI: /kon.vor'bi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
convorbire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ convorbire convorbiri
Articulat convorbirea convorbirile
Genitiv-Dativ convorbirii convorbirilor
Vocativ convorbire convorbirilor
  1. acțiunea de a convorbi; conversație, discuție.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe