copileț

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din copil + sufixul -eț.

Pronunție

  • AFI: /ko.piˈleʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
copileț
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ copileț copileți
Articulat copilețul copileții
Genitiv-Dativ copilețului copileților
Vocativ copilețule copileților
  1. vlăstar care răsare pe lângă tulpina porumbului; (p.ext.) copil.


Traduceri

Anagrame

Referințe