copleși

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Probabil din latină complexire.

Pronunție

  • AFI: /ko.ple'ʃi/


Verb


Conjugarea verbului
copleși
Infinitiv a copleși
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
copleșesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să copleșească
Participiu copleșit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (despre abstracte) a cuprinde din toate părțile, a năpădi; a doborî, a birui pe cineva.
  2. (v.tranz.) a emoționa peste măsură, a impresiona puternic.
  3. (v.tranz.) (despre ființe) a înconjura din toate parțile; a cuprinde.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe