corăbier

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din corabie + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /ko.rə.bi'er/


Substantiv


Declinarea substantivului
corăbier
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ corăbier corăbieri
Articulat corăbierul corăbierii
Genitiv-Dativ corăbierului corăbierilor
Vocativ corăbierule corăbierilor
  1. navigator, marinar pe o corabie; proprietar al unei corăbii.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe